Secretul sultanului Șahriar

Și-atunci Sherezada începu a povesti:

A fost odată, acum sute de ani, când încă nu se inventase nici măcar televizorul, un mare sultan, pe numele lui Şahriar, renumit în toată împărăția, ba chiar în tot Imperiul pentru cafeaua care se servea la palatul lui. Cine apuca să o servească o dată, nu îi putea uita aroma în veci și fără să vrea compara toate cafelele cu cea de la palat, dar niciuna nu avea să se ridice la înălțimea celei pe care o servea sultanul Șahriar.

Astfel s-a dus vestea depre incredibila cafea a sultanului Șahriar peste mări și țări și a ajuns la urechile altui sultan,  Aziz, renumit la rândul lui pentru cafea, dar acum se afla pe locul al doilea. Toată lumea vorbea de cafeaua lui Șahriar. Într-o zi Aziz s-a făcut foc și pară și nu a mai vrut să fie pe loc secund. A pus la cale un plan să afle de ce cafeaua lui Șahriar este mai savuroasă ca a lui. Astfel, a trimis sub acoperire pe una din cele 3 fiice, cea mai frumoasă, pe numele ei Șamsennahar.  Cu ochii ei mari și negri avea să îl atragă în mrejele ei pe sultanul Șahriar.  Zis și făcut.

Într-o dimineață, la poarta castelului sultanului Șahriar, servitorii au găsit o frumoasă fată, o prințesă, judecând după minunata rochie pe care o purta, buimăcită și întrebând pe toți din jurul său unde se afla.

Auzind despre frumoasa fată care se afla la castelul său, sultanul a poruncit să fie pregătită de servitori pentru a lua micul dejun cu el.  În timp ce luau micul-dejun, fata se îndrăgostea de aroma cafelei, iar sultanul de fată. Nu a durat mult și cei doi s-au căsătorit. Au avut parte de o nuntă ca în povești. Toți oamenii din ținut au fost foarte bucuroși fiindcă au avut ocazia să bea cafeaua cea mult lăudată.

După ce a trecut o perioadă, Șamsennahar,amintindu-și de planul tatălui său, l-a întrebat pe Șahriar care este secretul cafelei pe care o servesc zilnic. Atunci sultanul, convins de iubirea soției sale, a luat-o de mână și a dus-o într-o cameră cu o ușă secretă. Printr-o simplă apăsare a unei cărămizi, în fața lor a apărut o încăpere în care plutea aroma irezistibilei cafea. Acolo a făcut cunoștință cu vrăjitorul Ali. Acesta i-a povestit cum în urmă cu ceva timp a descoperit o poțiune pentru a călători în timp. Prin urmare, a călătorit până în secolul XXI. Fiind depășit de tot ce a găsit în acea lume și neștiind la ce ajutau atâtea mașinării a vrut să se întoarcă numaidecât, dar chiar atunci nările i se inundară de o aromă pe care nu avea s-o uite vreodată. Mergând după miros, a ajuns la fereastra unei femei care pregătea cafea.  Ce l-a uimit însă era că nu exista foc, nici ibric, așa cum știa el, dar mirosul era de cafea autentică.

 După câteva secunde, timp în care a fost uimit, vrăjitorul și-a făcut curaj și a întrebat cum este posibil ca o bucată de plastic să prepare cafea. Femeia i-a povestit cate putin despre tehnologie și despre magazinul MarketOnline.ro pe care îl descoperise de curând. După ce a analizat ofertele lor și-a comandat o cafetiera profesionala care arăta foarte bine și de care era foarte încântată întrucât reda gustul cafelei turcesti, 100% naturală. Vrăjitorul, uimit de gustul intens și-a achiziționat înainte de întoarcerea acasă o cafetiera Arzum.

 Ajuns în cămăruța de la palat, i-a arătat sultanului incredibila „mașină de cafea”. De atunci și până azi cafeaua la ibric are un nou rival. Soția sultanului a rămas uimită când a auzit povestea călătoriei în timp. I-a povestit tatălui său despre cafetieră, iar acesta a angajat cei mai buni vrăjitori pentru a pune și el mâna pe o mașină de cafea, dar nu se știe nici până în ziua de azi dacă Aziz a reușit ori ba. 

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog2015.