sâmbătă, 29 august 2015

Nimic nou pe frontul de vest



Romanul Nimic nou pe frontul de vest scris de Erich Maria Remarque descrie razboiul si viata de pe front.

Soldatii, care de multe ori erau simpli elevi, cu varsta nu mai mare de 20 de ani, erau trimiși in ghearele mortii. Ajunsi pe front, cei care supraviețuiau un timp mai îndelungat treceau prin transformări care le marcau viața. Ajung sa numească barăcile-acasă. 

La doar 20 de ani, acestia fac cunoștință cu moartea, cu deznădejdea si cu frica.








Erau prost hraniti, se mulțumeau si cu o coaja de pâine. Stiau ca trebuie sa manance cat mai mult fiindca nu se stia cand o vor face urmatoare data. Deși șobolanii roiau in jurul lor si le mâncau pâinea, soldatii doar taiau locul unde a fost atinsa si continuau sa manance in continuare, cu riscul de a se îmbolnăvi.

Doctorii, din cauza numărului mare de răniți nu mai tratau ranile de gloanțe cum se cuvine ci pur si simplu tăiau. Devenisera niște măcelari. Daca soldatul era împușcat in picior, acesta era amputat, daca era in mâna-la fel. 
Alti doctori luau ranitii drept cobai pentru experientele lor.  Era momentul cand puteau profita de bolnavi pentru a experimenta diverse metode. Din aceasta cauza multi oameni s-au intors acasă schiopi si ciungi. 



Prietenia cunoaște una din cele mai înalte trepte ale sale. Personajul principal, Paul, declară că vocile camarazilor reprezintă mai mult decât propria sa viața,  mai mult decât iubirea de mamă:  ,,Sunt tot ce exista pe lume mai puternic si mai ocrotitor."









Odata cu trecerea timpului si numarul celor înrolați scade. Daca la începutul verii erau 150, in toamnă numărătoarea se oprește la 32.







Au parte de imagini îngrozitoare: vad oameni fara picioare care alearga pentru viața lor.







O alta parte rea a războiului este ca sunt implicate animale nevinovate care sunt omorâte fără mila.



Kropp propune o soluție buna: sa lupte conducătorii celor doua tari. Astfel nu s-ar mai omorî atâția oameni nevinovati, care in viața de zi cu zi au fiecare cate o meserie care nu are treaba cu razboiul.







Cel mai mult m-a emotionat partea in care Paul pleaca timp de două săptămâni acasă. Cum ajunge simte ca locul lui nu este acolo si se simte vinovat ca si-a lasat prietenii singuri. Asteapta cu nerbdare momentul cand se va intoarce "acasa" pe front. Iata cum razboiul poate schimba in totalitate un om.

La început, am parcurs mai greu primele pagini si tot asteptam acel ceva care sa ma faca sa vreau sa citesc continuu. Dar odata ce am intrat in acțiune nu am mai putut sa ma opresc fiindca voiam sa stiu daca protagonistul supraviețuiește in cele din urmă.

În concluzie, Nimic nou pe frontul de vest a intrat in romanele mele favorite si l-as reciti oricand cu mare plăcere. Daca va plac romanele din care aveti ceva de învățat, atunci va recomand aceasta carte.



Voi ati citit aceasta carte?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu